Stema Vicovu de Sus

Vicov Media
Promovarea WEB a orasului Vicovu de Sus

Romania Veni... Vidi... Vicov
Log in or register ?
Saturday, 19 August 2017
Europa

ÎNCEPUTURILE ŞI EVOLOUŢIA ÎNVĂTĂMÂNTULUI IN BUCOVINA ŞI ÎN CADRUL AŞEZĂRII VICOVU DE SUS

In constructie ...

Aşezarea Vicovu de Sus este atestată documentar într-o danie făcută de voievozii Ştefan şi Ilieş, boierului Stan Babici şi fraţilor săi. Documentul este datat 23 mai 1436. Această danie este reconfirmată la 3 august 1443, menţionându-se stăpânirea asupra teritoriului şi a venitului aşezării Vicovu de Sus de către boierul Stan Babici şi urmaşii săi.
Venirea lui Ştefan cel Mare la domnia Moldovei va schimba destinul acestei comunităţi, aşezare care va fi donată împreună cu alte sate Mănăstirii Putna.
Pe 4 iunie (10 iulie) 1466 începe construirea lăcaşului sfânt de la Putna, ctitorie care se va definitiva în anul 1481. Pentru a asigura veniturile necesare călugărilor Mănăstirii Putna, Ştefan Cel Mare cumpără la 15 septembrie 1466 de la Stan Babici satul Jicovul de Sus cu 200 de zloţi tătărăşti, proprietate pe care o donează Mănăstirii Putna.
Începuturile şi evoluţia învăţământului din zona Bucovinei şi Vicovului de Sus, sun organic legate de caracteristicele întregului spaţiu românesc în perioada medievală. Trebuie pornit de la considerentul potrivit căruia învăţământul îşi are, în cadrul feudalismului, începutul în forma de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe. Biserica, ca instituţie a statului feudal, şi-a propus şi a organizat o pregătire a slujitorilor ei în domeniul ştiinţei teologice, extinzându-şi treptat preocupările şi spre transmiterea cunoştinţelor laice. În cadrul Mănăstirii Putna va fi organizată o şcoală publică de grad superior cu o continuitate neîntreruptă până în 1759 când va fi reorganizată după principii iluministe.
Organizarea învăţământului în Moldova se datorează domnitorului Grigore Ghica care se va ocupa de înfiinţarea unor şcoli în vederea răspândirii ştiinţei de carte în rândul populaţiei. Într-un hrisov din 25 decembrie 1748, domnitorul semnala faptul că în Moldova nu s-a acordat atenţie necesară învăţământului şi că : „Prostimea cu totul se află lipsită de podoaba învăţăturii”. Este foarte sugestivă concepţia lui Grigore Ghica referitoare la importanţa înfiinţării de şcoli. Potrivit concepţiei sale, şcoala era considerată: „o fântână din care se adapă obştescul norod cu îndestularea învăţăturii şi a înţelepciunii”. Pentru a îndrepta neglijenţa cu care era privită ştiinţa de carte, domnitorul solicită înfiinţarea unor şcoli pe lângă Episcopiile de la Roman, Rădăuţi şi Huşi. Într-un act domnesc din 15 iunie 1759, Grigore Ghica, prevedea reorganizarea şcolii existente în cadrul Mănăstirii Putna, făcându-se şi menţiunea existenţei unui foarte bun dascăl în persoana lui Vartolomei Măzăreanu.
Prin strădania domnitorului Grigore Ghica se înregistrează, la mijlocul secolului al XVIII –lea înfiinţarea a 6 şcoli mănăstireşti la Rădăuţi, Suceava, Câmpulung, Putna, Cernăuţi şi Ceremuş. Aceste şcoli aveau un conţinut de învăţământ elementar funcţionând 86 de dascăli.
Un alt reprezentant al învăţământului din nordul Bucovinei este Iacob Putneanu, considerat autorul unui prim manual cunoscut sub titlul de „Bucvar”, editat în anul 1775. acest prim abecedar va fi răspândit în teritoriile româneşti şi reeditat la Viena în anul 1781. Iacob Putneanu se implică în organizarea învăţământului laic, depăşind pragul educaţiei confesionale şi propunând ca necesitate înfiinţarea unor şcoli publice cu o durată de 6 ani. În cadrul şcolii de la Putna se putea învăţa limba slavonă şi greacă, istoria, filosofia, matematica şi teologia. Prin organizarea sa şi rezultatele obţinute, şcoala de la Putna era considerată una dintre primele din Europa fiind depăşită doar de şcoala Patriarhală de la Constantinopol.
Revenind la aşezarea Vicovu de Sus putem menţiona că, cei 9 kilometrii care despart comuna de Mănăstirea Putna, au permis unor membrii comunităţi vicovene să poată urma cursurile acestui locaş de cultură. O mărturie elocventă îl reprezintă cazul lui Gherasim Clipa născut în comuna Vicovu de Sus care îşi va face studiile în cadrul şcolii de la Putna, Iaşi şi Leipzig. Gherasim Clipa, ca oprimă mare personalitate a comunei Vicovu de Sus, va dobândii o educaţie iluministă, remarcându-se printr-o bogată activitate culturală. S-au păstrat din scrierile sale copii şi traduceri în limba franceză a unor lucrări ca: „Taina francmasonilor” şi „Istoria lui Carol al XII-lea”, traduceri din opera lui Voltaire.
Ocupaţia austriacă va întrerupe activitatea şcolii de la Putna, o parte din cărturari fiind siliţi să părăsească Mănăstirea refugiindu-se în Moldova.
Între 1775 – 1778 şcoala de la Putna este desfiinţată, iar reluarea activităţii nu va mai corespunde tradiţiilor şi năzuinţelor naţionale. Guvernul Imperial va proceda la înfiinţarea unor şcoli româno – germane, cale mai uşoară privind deznaţionalizarea dar şi o posibilitate mai largă a populaţiei de aşi însuşi ştiinţa de carte. Pe lângă şcolile confesionale, mănăstireşti, ştiinţa de carte a fost răspândită în Bucovina şi de către învăţătorii ambulanţi. Aceştia erau angajaţi de familiile înstărite pentru a transmite copiilor cunoştinţe laice. S-a constatat că, în momentul anexării Bucovinei, existau în acest teritoriu un număr de 36 învăţători ambulanţi.
Odată cu trecerea Bucovinei la provincia Galiţia (1786 – 1849), învăţământul capătă o grea lovitură. Conducerea teritoriului trece în seama Consistoriului Catolic din Lvov. Acesta desfiinţează obligativitatea învăţământului primar românesc şi toate şcolile se declară confesionale catolice. Faptul că se interzice folosirea limbii române în şcoli are drept rezultat o reducere masivă a numărului de elevi, iar cei care foloseau, în cadrul şcolii, limba română era pedepsiţi aspru. Ion Nistor menţionează faptul că elevii români care îndrăzneau să converseze în limba maternă erau bătuţi sau obligaţi să poarte atârnat de gât chipul unui măgar. Această politică a făcut ca din cele 32 de şcoli româneşti existente în 1792 să mai funcţioneze în 1804 doar 14 şi acestea folosind alături de limba română, limba germană. Politica de înlocuire a limbii române în şcoli determină o creştere a numărului de învăţători ambulanţi,majoritatea venind din Ardeal şi stabilindu-se în satele Bucovinei. Odată cu ei vor fi introduse şi manuale cunoscute sub denumirea de Bucvare sau Bocovne. Cele care au avut o largă circulaţie sunt cunoscute sub titlul de : „Bucovna pentru deprinderea pruncilor la cetanie” şi „Bucvariu pentru pruncii cei româneşti care se află în Craia Ungurească şi hotarele ei împreună”.
Anul 1848 avea să producă un nou impuls dezvoltării învăţământului în urma desprinderii teritoriului românesc de Galiţia. Eforturile patrioţilor români remarcate în programele revoluţionare având drept rezultat revitalizarea învăţământului românesc. Cererile privind înfiinţarea şcolilor în limba română sun cuprinse într-un raport înaintat Ministerului Învăţământului din Viena la 26 august 1848. în acest raport se solicita înfiinţarea în fiecare an a 10 şcoli săteşti încât să poată acoperii cele 338 de localităţi. Se cere înfiinţarea unor gimnazii la Cernăuţi şi Suceava pentru pregătirea cadrelor, ca şi înfiinţarea unor şcoli normale de fete la Suceava, Câmpulung şi Siret.
În urma cerinţelor formulate şi datorită liberalizării regimului habsburgic se contată înfiinţarea în Bucovina a două categorii de şcoli:
a) şcoli triviale cu o durată de trei ani destinate populaţiei săteşti şi înfiinţate pe cheltuiala comunei.
b) şcoli principale cu o durată de 4 ani şi 2 ani accesibile doar celor înstăriţi.
După 1848 se continuă activitatea de elaborare şi tipărire a manualelor şcolare ca urmare a iniţiativei unor cărturari bucovineni ca: Ion şi Vasile Bumbac, Eusebiu Popovici, Gherasim Buliga, Vasile Ivanovici, Teoctist Blojevici, Silvestru Andrei Morariu. Acesta din urmă a redactat 14 manuale şcolare datorându-i-se aproape toate cărţile didactice din învăţământul primar bucovinean.
Relatările privind începuturile învăţământului din comuna Vicovu de Sus aparţin învăţătorului Ion Moldovean. Acesta ne relatează modul în care a luat naştere prima şcoală primară în centrul comunei în anul 1852. şcoala a fost înfiinţată cu sprijinul preotului Vladimir Vasilovici, a primarului şi a dascălului bisericesc în casa particulară zidarului Ion Roman. Şcoala purta denumirea de „Trivial Schule” având ca prim învăţător pe Ion Tălpariu. În anul 1855 Şcoala este mutată în casa morarului Karl Postatny. Între anii 1856 – 1857 şcoala funcţionează în casa pădurarului Brazza. În anul 1856, sub îndrumarea preotului Mihai Pitey, s-a început construcţia localului de şcoală pe un teren în suprafaţă de 22 de prăjini, teren cumpărat de la dascălul bisericii Constantin Nistor.
O a doua şcoală, înfiinţată pe lângă şcoala din centru, o va reprezenta şcoala primară din estul comunei. În 1899 funcţiona o filială a şcolii din centru în casa particulară a lui George Komarnitchi. Şcoala a mai funcţionat şi în casa particulară a gospodarului Vasile Dabâca. În anul 1908 se începe construirea unui local de şcoală cu 4 clase, şcoală care va fi inaugurată la 12 decembrie 1908 sub denumirea de „Jubileum Schule”. Denumirea se datorează aniversării a 60 de ani împliniţi de împăratul Austro –Ungariei Frantz Iosef. În anul 1966 şcoala se va mării prin adăugarea a încă două săli de clasă.
În jurul anului 1900 a luat fiinţă prima şcoală din satul Laura într-o casă particulară aparţinând gospodarului Negru Gheorghe. Acesta va dona terenul pe care se va construi între 1912 – 1913 un local de şcoală, dat în folosinţă în anul 1922.
În legătură cu şcoala din satul Bivolărie există menţiuni potrivit cărora între anii 1922 – 1925 se înfiinţează o şcoală primară într-o clădire a foste herghelii de stat austriece. Şcoala avea patru săli la care se adaugă locuinţa directorului. Între anii 1959 – 1960 se amenajează o şcoală într-o clădire aparţinând foste fabrici de cherestea, fabrică aflată lângă gara CFR Bivolărie. După anul 1966 se construieşte actualul local al şcolii Bivolărie.
În 1959 se înfiinţează şcoala cu clasele I – VIII di satul Plai, şcoală care funcţionează într-o casă particulară având trei săli de clasă plus locuinţa directorului.
Intre 1959 – 1960 se înfiinţează şi o şcoală cu trei săli de clasă în zona Laura – Straja.
Începând cu anul 1964 se trece la construirea Liceului Vicovu de Sus, clădire la care se adaugă în 1976 clădirea şcolii generale cu 8 săli de clasă. În anul 1979 se va adăuga localul III al Grupului Şcolar.
În anul 1997 se va ridica o nouă şcoală cu clasele I – VIII în satul Plai.
     
Prof. Dumitraşcu Dan